BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

22 mai 2008

10 negri mititei

In primul rand trebuie sa precizez ca lucrez pe un santier al patriei, un loc viran pana mai acum un an, loc unde in curand (spera ei) va aparea un nou mall, mandru si frumos, pentru bucuresteni.

Conditiile pentru personalul administrativ sunt chiar foarte bune. Baraca noua, cu termopane, sistem de incalzire, aer conditionat in curand, baraca de toalete separata cu apa curenta, ce mai, "the works". Baraca de birouri are 6 camere, 3 mari, 2 medii si 1 mai mica. Camera mai mica, unde sunt gazduite echipamentele necesare pentru distributia de internet si centrala telefonica reprezinta "biroul" meu. Am privilegiul de a ocupa camaruta respectiva (cam 3/4) singurica.

Pana acum toate bune si frumoase. Colegii mei stau frumusel cate maxim 5 in camerele mari, seful de santier ocupa una din camerele medii impreuna cu alt coleg, avem o camera de sedinte amenajata special pentru astfel de evenimente.

Bombita a explodat azi. De vreo 2 saptamani se tot vehiculeaza ca o sa ne creasca numarul cu vreo 14 persoane( suntem 11 in momentul asta). Surpriza : noua asezare presupune inghesuirea a 9 oameni, respectiv 7 in doua din camerele mai mari, biroul meu devine biroul inspectorului de siguranta (no problem here, nu tin sa am camara mea proprie, imi place sa interactionez cu oamenii), eu voi fi mutata impreuna cu alti 3 (sefii) in ultima camera mare ramasa, in timp ce sala de sedinte devine biroul incapator al Project Managerului. Camera care reprezinta biroul sefului (cea ocupata impreuna cu un alt coleg) va deveni camera plotterului, imprimantei si in acelasi timp va gazdui si mese pentru expunerea planurilor de constructie.

Nu am nimic cu faptul ca toti cei implicati intr-o anumita parte a proiectului, fie ca e vorba de Electrice sau HVAC , ar trebui sa fie "cazati" impreuna. Insa "cazarea" o sa se transforme intr-o "gazare" cand 9 oameni impart o singura camera pe timp de vara, chiar si cu aer conditionat in dotare.

Nu mi se pare echitabila impartirea. Solutia viabila, din punctul meu de vedere, ar fi fost impartirea egala a oamenilor in camere, pentru ca atata timp cat spatiul nu permite repartizarea in functie de "fonctie" atunci ar trebui sa se aplice premisa ca "toti oamenii sunt egali".

Si uite asa majoritatea colegilor mei simt cum li se increteste parul si se bronzeaza repede-repede, un fel de "negrisori de santier", cu singura deosebire ca ei au de ales: ori isi petrec cat mai mult timp pe sit, in praf, arsita, ploaie, ce-o fi, ori se inghesuie toti sa inspire aerul respirat de cel de langa, in timp ce "seful al mare" huzureste singurel intr-un birou personal.

0 comentarii: